Mântuirea

 

 

"Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite de suferinte, si numai la atatea daruri ajungem, prin cata suferinta putem razbi cu bucurie. Numai atata bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el. Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem bea in locul celor ce vrem sa-i mangaiem. E bine de stiut si faptul ca darurile lui Dumnezeu, dau o mare putere de a suferi, cu seninatate, orice potrivnicie in calea darului, si, rabdand cu liniste, toate piedicile cad pe rand, printr-o nevazuta randuiala dumnezeiasca" (Parintele Arsenie Boca)

Mântuirea înseamna un alt mod de a trai, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru ca aceasta trebuie toata topita, scarmanata, omorâta prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinta sa creasca firea dupa Dumnezeu. Mântuirea e imposibila fara ispite pentru ca numai cu prilejul lor ne cunoastem; dându-ti seama de greseli si felul cum puteai sa rezolvi, adica cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adica este un început spre cresterea duhovniceasca (aceasta în cazul încercarii când ti se face îndreptare).
Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni, ci fiecare se ispiteste de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul:
1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochisorii nostri, în ochii nostri, în viata aceasta.
2. Dau prilejul sa te cunosti mai bine si sa-ti pierzi încrederea în tine însuti, si te fac sa alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.
3. De aceea îngaduie Dumnezeu ispitele, ca ele au însusirea de a ne observa mai bine rautatile noastre.
4. Ispita este indicatorul care dovedeste marimea duhovniceasca la care esti.
În încercari (ispite) îti trebuie o convingere, adica temelie puternica. Convingerile traite sunt realitati religioase, adica realitati traite. Convingerile sa nu fie numai o biblioteca în cap, ci sa le traiesti.
Ispitele te trag afara de la Hristos, spunându-ti: Nu trai o viata asa de grea, nu-ti chinui tineretea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos si de la crucea Lui si te dai spre placere, spre crutare de sine. În încercari trebuie sa ai o casa a ta, care sa fie întarita pe o temelie puternica, sa ai ceva trainic, un foc, un carbune aprins în sufletul tau, care sa-ti ajute ca în încercari sa n-o luam catre noi, ci catre Hristos. În felul acesta, încercarile dovedesc de ti-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemanarea cu casa cladita pe nisip. Pe ce temelie stai? Daca este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie sa te lasi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i alta solutie decât sa te îndragostesti de Iisus, Care a trait cândva în chip vazut. El continua sa fie cu noi pâna la sfârsitul veacurilor. Si daca am fi curati cu inima, L-am vedea si acum.
La ziua judecatii ne întreaba Dumnezeu: ce asemanare avem cu Iisus? Si noi numai în cruce ne putem asemana cu Iisus. Nu ne putem asemana nici în întelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.
Pr Arsenie Boca